Cum îl creștem pe celălalt?

Păi cum vine asta, Anca? Cum îl creștem pe celălalt? Că imediat mi s-a activat instinctul matern cu toate temerile și scenariile despre a crește un adult dintr-un bebe mic, cum va arăta el oglinda calităților și defectelor tale de părinte. Pe de alta parte mai e și zona asta mai pe dezvoltare personală, din relații și mă gândesc… hmm… da e și aici vorba despre o creștere, dar din adult în adult, mai după gustul meu :)) După ceva efort (în van) și ceva suferință în relații „proiect”, în care am încercat să schimb oamenii de lângă mine, m-am plictisit și am început să mă gândesc cum să mă cresc pe mine mai bine și cine o vrea să stea în preajma mea, să vină! Cea mai bună decizie ever! 🙂 Și uite așa am călătorit, am învățat de la alții, am văzut cum se trăiește și prin alte părți și am ajuns să valorizez alte lucruri la o relație. Așa am ajuns să găsesc un bărbat, alături de care să ne întemeiem o familie… eiii și de aici… se complică lucrurile… Cum cresc un bebe mic, o ființă umană, care depinde de mine și deciziile mele? Cum dau eu mai departe mai bine decât am experimentat eu? Vaai…panică! :))

Din momentul în care am aflat că sunt însărcinată și până am născut, dacă nu am citit cărți, articole de parenting și am urmărit aplicații despre evoluția copilului de la embrion până la adolescență :)), ca în final să concluzionez că în practică lucrurile se bazează exclusiv pe instincte și pe cum ai fost format ca om. Si daa… iar revin la mine și mă bucur că am început terapia cu un psiholog foarte fain încă dinainte să nasc, care m-a ajutat să îmi mai reduc din anxietatea că „vaaii, stric copilul” dacă nu îi dau exclusiv sân sau dacă plec și plânge după mine. E normal, să mă bucur că o face, că înseamnă că și-a creat atașamentul securizant cu mine… care până la urmă este esențial pentru o mamă cu puiul ei.

Băi… hai că am tot vorbit, dar am senzația că nu ți-am răspuns clar la întrebare. Pe scurt, îl cresc pe celălalt prin exemplul personal și prin a fi acolo, ca o plasă de siguranță, după orice experiență a lui, individuală. Și da, exemplul personal e fain uneori, alteori nu chiar…, dar na… așa e în viață, încerc să mă lecuiesc de perfecționism și să accept că aia e… mai și greșesc și guess what… E OK!

Te pupăpesc!
Ana
Comentarii

  • Cornelia

    Frumos și interesant articol, cu multe informații, lesne de asimilat