Cum să-l judeci pe celălalt?

Hello Anca,

Ne-am întâlnit întâmplător la fântâna de la Universitate și, cum mai faci tu câteodată, mi-ai pus o întrebare care m-a scos instant din banalul cotidian: „Cum să-l judeci pe celălalt?”. Mi-ai zis că sunt potrivit să răspund la întrebarea asta, fiindcă în viața mea am fost aspru judecat. Eu nu sunt atât de sigur de competența mea, dar ți-am promis că voi încerca.

Răspunsul la întrebarea ta mi se pare simplu. E un corolar al Regulii de Aur: se cuvine să-l judeci pe celălalt la fel cum te-ai judeca pe tine însuți. Însă, pe cât de simplu ar putea părea răspunsul, pe atât de dificilă e aplicarea sa.

Problema survine din faptul că, de cele mai multe ori, ne judecăm pe noi înșine cu mult mai multă îngăduință decât o facem cu ceilalți. Ne găsim scuze, fabricăm argumente care să ne justifice nasolelile, pe când pe ale altora le iertăm mai greu. Devenim instanțe morale de o probitate neîntinată când îi judecăm pe ceilalți, dar față de noi înșine găsim mereu indulgență. Ne spunem în gând „hei, nu te judeca atât de aspru, până la urmă toată lumea greșește și, în definitiv, ai acționat așa din slăbiciune, ba chiar ai fost provocat de circumstanțe, ce ai fi putut să faci, altul în locul tău ar fi făcut același lucru”.

Din păcate, altora nu le arătăm la fel de multă clemență. „Infernul sunt ceilalți”, zicea Sartre, însă rar ne dăm seamă că, la rândul nostru, contribuim activ la focurile iadului. Dacă cineva mă înșeală, mă minte, îmi face un rău, acela îmi devine dușman, un nemesis, iese din sfera umanității, drept urmare îmi acord dreptul să-l urăsc. Nu e nevoie decât să percep o acțiune a altuia ca pe un rău ca să pot da vina pe ea sau pe el, ignorând faptul că atitudinea mea contribuie imens la ceea ce simt și că, în fapt, îmi fac singur rău lăsându-mă afectat de celălalt.

E de dorit să-l judeci pe celălalt din prisma propriilor greșeli. Chiar știind asta, deseori îi judecăm cu atât mai aspru pe cei care greșesc la fel ca noi. De ce? Fiindcă suntem conștienți de propria vină și e mai ușor să o aruncăm asupra altora. Când fapta incriminată e mult mai gravă decât o călcare pe propriul orgoliu, e mai bine să apelăm la instanțe obiective, să lăsăm legea să despartă apele, decât să ne facem singuri dreptate. În celelalte cazuri e de preferat să pornim o discuție lămuritoare și, dacă nici asta nu funcționează, să ne îndepărtăm de cei care ne otrăvesc existența și așa complicată.

   Cristi

Foto cover: Cătălin Neagoe                                                                                                                                                                                                                          Foto 1: Claudia Lazăr                                                                                                                                                                                                                                        Foto 2: Elvira Lupșa                                                                                                                                                                                                                                            Foto 3: Andreea Găzd

Comentarii