Ce am spune despre noi dacă ne-am întâlni cu extratereștrii? (II)

Ce le-am mai spune despre noi dacă ne-am întâlni cu extratereștri?

Ce ne definește, esențial și valabil pentru întreaga rasă?

Le-am „vorbi” și despre sentimente.

Cu siguranță și animalele au sentimente.

Dar noi… Noi simțim iubire.

Ce-i aia iubire? Nu știm, dar ne place.

Proababil, eficient și realist ca orice extraterestru care se respectă, ne-ar întreba unde găsești iubirea asta sau cum produci iubire?

Păăăi.. n-o găsești, mai mult o cauți și este ceva care, cum sa spun, n-o „ai” dar o dai.

Bun, bun – ar zice extraterestrul – și ce faci cu iubirea asta?

Procreezi, te înmulțești, faci sex adică, dar poți face asta și fără iubire.

Este un sentiment extraordinar de plăcut, benefic, chiar înălțător… după urma căruia suferi.

Este ceva unic, intim și personal, îndreptat către sexul opus, către același sex, către copii, animale, flori, pomi, Dumnezeu… și… mașini sport și gentuțe Vuitton. Pentru că, așa cum spunem noi, trebuie să iubești tot ceea ce te înconjoară.

Fără iubire viața e pustiu (= nimic, nul, vid), fără iubire viața nu are sens.

Și-atunci extraterestrul, eficient și realist ca orice extraterestru care se respectă, ne-ar întreba:

„– Fără iubire respiri, vezi, auzi, mănânci, te reproduci, te deplasezi, vorbești…?”

„– Da”.

„– Fără iubire gândești, activezi, produci, studiezi, inventezi…?”

„– Da”.

„– Din tot ce văd eu aici, pe Pământ,  cât a fost făcut cu sau din iubire și cât fără, din alte motive ori pur și simplu?”

„– Mai mult din alte motive… sau dimpotrivă”.

„– Aha.”

Comentarii