„În decembrie 22, a venit vremea înapoi”

Marius-Georgian Bobleagă

cântăreț de ocazie, golan antropolog, microbist celebru, scriitor pe viață​

Zilele trecute vorbeam cu un prieten etnomuzicolog din Belgrad despre cântecele epice cu tentă istorică. Concluzia amândurora a fost că „history is always reflected in the folklore”.

Ei bine, având chestia asta în cap, m-am gândit c-ar trebui adus în atenție un cântec epic apărut imediat după Revoluția anticomunistă din 1989. După părerea mea… ar fi fost chiar ciudat ca un astfel de eveniment, care a zguduit serios România, să nu se reflecte și în folclor (despre care se zice încă din perioada romantismului că piere și trebuie salvat, chestie ce-a devenit deja folclor).

Cântecul epic despre care vorbim a fost „compus” de lăutarul Nicolae Neacșu zis Culai (1924-2002) din Clejani. Etnomuzicologul Speranța Rădulescu (nimeni alta decât cea care i-a descoperit pe talentații lăutari bătrâni din Clejani la sfârșitul anilor ’80), într-o filmare, precizează faptul că Neacșu, fiind bolnav, a trăit zilele revoluției în pat. Astfel, uitându-se la televizor, și-a adunat materialul din care a încropit „Cântarea revoluției” (sau „Balada conducătorului”). Compoziția lăutarului vlăscean urmărește, în primă fază, descrierea dictatorului și a sfârșitului epocii sale, ca mai apoi să descrie destul de amănunțit etapele revoluției: de la morții din Timișoara până la execuția cuplului dictatorial, nefiind omiși nici „teroriștii”.

În execuția propriu-zisă a cântecului epic (pe o melodie tradițională din Câmpia Dunării) Neacșu apelează și la câteva maniere și procedee stilistice des întâlnite în această zonă: cântarea „la firu’ de păr” și tragerea cu arcușul cât mai aproape de călușul viorii, spre a evidenția caracterul sobru al cântării, în conformitate cu subiectul. Ca aproape orice cântec epic, totul se încheie printr-o melodie instrumentală de joc.

Ar mai fi de precizat faptul că acest cântec epic a fost înregistrat pentru prima dată (în întregime) în 1991, de către Speranța Rădulescu, la Muzeul Țăranului Român, și publicat abia în 2001 pe CD-ul „Outlaws of Yore / Les „Haïdouks” d’autrefois (II)” (Ethnophonie CD04). Mai apare, de asemenea, și în filmul Latcho Drom al lui Tony Gatlif. Aici, Nicolae Neacșu apare alături de țambalistul Constantin Sandu zis Dinu.

Dar vorba lungă, sărăcia omului… Hai să ascultăm balada! 

Comentarii

  • Cornel

    Ultimii lautari ADEVARATI, ce au trait din/pentru asta! Sper sa mai sa se iveasca undeva, candva ceva de genu! Succes Anca